De data asta voiam sa desenez pe podeaua uneia dintre camere. Ma gandisem la ceva foarte simplu, doar niste dungi conturate foarte corect.
Cu toate astea, urmele lasate de pensula si neregularitatile conturului desenat de mine au scos interventia in afara corectitudinii ceruta de un oarecare minimalism. Dungile late compuse din tuse vizibile trimiteau mai degraba la senzualitatea picturii.
Pe podea erau si diverse lucruri. Le-am scos pe majoritatea afara, pentru ca ma incurcau in camera mica. De rahatul asta nu m-am atins. L-am lasat pe podea, incercand astfel sa il integrez in ceea ce aveam sa desenez.
Venea noaptea si desi terminasem ce aveam de facut, podeaua mi se parea incompleta. Conturul camerei schimba spatiul, insa nu era de ajuns.
Mai mult, forma din fata usii inchidea accesul catre mijlocul camerei, actionand cu oarecare autoritate asupra privitorului, caruia ii desemna un loc precis, exact la un pas dupa trecerea pragului.
Camera dobandise o anume ambianta, insa nu aveam deloc sentimentul ca imi dusesem interventia pana la capat.
b. a doua zi
Am rezolvat rapid problema cu ambianta camerei. Ii lipsea o desfasurare pe verticala, pe care am realizat-o cu ajutorul unui set de linii negre pe zidurile din fata usii. In momentul in care m-am apucat sa le desenez, am folosit ca rigla galeria pentru perdele de la etajul unu al casei. Cand m-am departat de zid ca sa vad daca trasasem liniile drept, m-a izbit faptul ca obiectul asta se potrivea perfect in locul in care il sprijinisem de zid.
Minimum de mijloace fusese depasit demult, asa ca am mers mai departe integrand si alte obiecte gasite in camera respectiva. Le-am desenat un contur in diverse forme geometrice, pentru a le fixa mai bine in locul in care le asezasem. Apoi le-am dat fiecaruia cate un numar. Contoarul pe care il gasisem pe jos a devenit numarul 1.
Rahatul pe care cineva il facuse in camera a devenit numarul 2. Numarul 3 este galeria pentru perdele. De data asta am ales sa nu pun obiectul in mijlocul formei geometrice, ca la celelalte numere.
Aveam un motiv practic si unul simbolic. Daca as fi pus capatul de jos al galeriei in centrul triunghiului, celalalt capat s-ar fi sprijinit de perete sub linia neagra desenata de mine, pe cand eu voiam sa fie deasupra ei. Cel simbolic se refera la dificultatea ascensiunii, a inaintarii pe verticala desemnata de obiect. Punctul de pornire al urcusului nu e atat de accesibil, desi pozitia de inceput nu e necunoscuta.
Am subliniat lucrul asta vopsind cele trei cuie din lemnul galeriei cu aceeasi culoare cu care vopsisem si triunghiul. In varful galeriei am asezat o teava de cornete vopsita in negru, pe care am trasat trei dungi cu vopsea crem.
Rezultatul final a fost foarte neasteptat. Acum cateva zile incepusem sa desenez crezand ca voi crea un fel de ambianta geometrica si usor decorativa. Ce a iesit pana la urma trimite la un simbolism al ritualurilor de ascensiune, de care nu cred ca m-as fi atins daca as fi avut de ales.
Cu toate astea, energia limitata, masurata matematic de contoar, sfarsitul unui ciclu de viata sau diminuarea resurselor la care trimit fecalele si depasirea dureroasa si dificila a pozitiei orizontale ma duc cu gandul la un univers simbolic complet, incat sunt multumit de ce-am facut in camera asta.
