Lidia Neagu a inregistrat pe o caseta audio povestile celor doisprezece locuri din parcul parasit unde avea amintiri din adolescenta.
In jurul orei 21.30 i-am adus pe cei care venisera la vernisaj sa asculte povestile locurilor respective chiar acolo unde se intamplasera acum unsprezece ani de zile.
Iesirea noastra in parc s-a transformat intr-un tur ghidat printre amintirile localizate in spatiu ale autoarei.
La toate astea s-a adaugat si aura de mister si pericol a parcului cufundat in intuneric, pazit la intrare de o haita de caini, pe care inevitabil l-am cutreierat de la un capat la altul, urmarind traseul creat de intamplarile documentate in cele doisprezece carti postale.
Rugamintea noastra catre cei care castigasera plicurile sigilate din galerie fusese ca ei sa nu le deschida pana ce plimbarea nu lua sfarsit.
Odata ce plimbarea a ajuns la final, plicurile au fost deschise si castigatorii au putut sa vada ce primise fiecare: o carte postala cu povestea unuia dintre locurile pe care le vazusera pe intuneric, in timpul noptii.
