Am inceput prin a face o structura tridimensionala a muntelui Triglav. Voiam sa il construiesc din polistiren.
Dupa ce l-am asamblat l-am modelat din papier mache, care credeam ca e un material similar cu plastilina. Dar se modela un pic mai greu si dupa ce se intarea nu mai putea fi modificat. Am pastrat totusi micul munte de hartie pentru mai tarziu.
In acelasi timp voiam sa construiesc o macheta a unei jumatati a Metelkovei, care sa se reflecte in oglinda pe care o cumparasem. Cu toate astea, pana la urma am renuntat la ideea de a construi o macheta.
Pentru moment m-am multumit sa admir frumusetea materialelor si reflexia in oglinda, care intregea obiectul cu inca o jumatate iluzorie.
Mi se oferise un loc de lucru intr-un studio al unui pictor care lucra si animatie. Profitand de spatiu, am asezat in picioare zece bucati de polistiren, pentru ca voiam sa construiesc din ele curcubeul.
Ca sa ma asigur ca proportiile sunt potrivite pentru obiectele pe care aveam sa le construiesc, am pus in fata lor si bucatile de polistiren pe care voiam sa le folosesc pentru Triglav.
Apoi am folosit cartonul in forma de munte pe care il decupasem si cu ajutorul unui proiector am putut sa conturez pe polistiren imaginea Triglavului.
Dupa ce am incadrat cum trebuie umbra, am insemnat cu carioca punctele in care liniile drepte se intersectau.
Cu ajutorul unor rigle de vreo doi metri am trasat apoi liniile care uneau respectivele puncte.
Ca sa imi aduc aminte unde mergea fiecare bucata de polistiren, am lipit apoi niste bucati de scoci pe care am scris numere si litere, ca intr-un puzzle.
Folosind un cutit cu lama lunga am taiat apoi conturul muntelui din blocurile de polistiren.
Apoi am lipit si am chituit bucatile care compuneau muntele.
A doua zi i-am dat si un strat de var, ca sa uniformizez suprafata.
Seara am testat proiectia pe o panza mare nepictata pe care am gasit-o in atelier.
Peste panza pusesem si niste bucati de polistiren, dar pana la urma am renuntat la ele.
Si asta pentru ca in momentul in care am pus si oglinda pe podea, sub proiectie, lucrurile se potriveau atat de bine incat nu mai cereau nici un fel de adaos.
Vazuta dintr-o parte proiectia si reflexia ei in oglinda dadeau efectul de care aveam nevoie: partea de sud a Metelkovei se prelungea in spatiul oglinzii, formand o curte interioara.
Am avut la dispozitie un proiector al SCCA Ljubljana, pe care l-am legat la laptop.
Instalatia era destul de simpla. In expozitie laptopul urma sa fie inlocuit de un dvd player.
A mai trebuit sa acopar muntele cu inca un strat de var si sa astup niste gauri care se vedeau in polistiren.
Dupa aceea am trecut la gravarea semnului euro in partea de jos a bucatilor de polistiren pe care voiam sa le folosesc la constructia curcubeului. Am facut un sablon de carton din care am decupat forma simbolului euro. Apoi am dat pe deasupra cu spray, stiind ca aerosolul va dizolva o parte din polistiren.
Apoi l-am asezat in picioare ca sa vad cum arata.
Cumparasem si o panza mica de 5,5 x 5,5 cm, pe care am pictat-o cu acrilice.
Mi-a luat vreo doua zile sa conturez cum trebuie scrisul. Spre final pictorul in al carui atelier lucram mi-a dat o pensula foarte subtire, care m-a ajutat mult ca sa pot scrie mai bine si mai repede.
Rezultatul a fost multumitor, mai ales ca asta era prima mea pictura.
Mai ramasese sa adaug culoare curcubeului, vopsind bucatile de polistiren.
Unele dintre simboluri s-au gravat prea adanc si a trebuit sa lucrez in paralel, vopsind ce se putea si refacand restul.
Bucata de rosu e una dintre cele pe care le-am inlocuit, din cauza gaurilor prea adanci, suparatoare, facute de aerosol.
Nerabdator, am pus in picioare culorile pe care le vopsisem deja.
In ziua urmatoare m-am apucat sa vopsesc al doilea strat pe bucatile de polistiren care faceau parte din curcubeu.
In sfarsit puteam sa vad cum arata curcubeul in intregime.
Pentru ca o parte din culori nu erau vopsite uniform, le-am mai acoperit cu inca un strat.
Fara sa le montez inca, am transportat bucatile de polistiren in galerie.
Cu oglinda a fost cel mai usor. Am pus in functiune laptopul si proiectorul si era gata.
Mai aveam de lipit bucatile din curcubeu intre ele, lucru la care m-au ajutat cei cinci curatori.
Galeria in care lucram tindea catre a fi un white cube intr-o ambianta care numai modernista nu era, cel putin in exteriorul galeriei. Cu toate astea spatiul respectiv era discutabil. Un zid de rigips fusese desprins si urma sa fie aruncat, expunand o nisa murdara si inutila.
Am vorbit cu artistii care avusesera expozitie inaintea mea si mi-au dat bucata de rigips pe care am pus-o la loc.
La final m-am apucat sa scriu ceva pe zidul de langa intrare, folosind o scara de vreo 5 m inaltime.
Dupa multe stersaturi cu guma, am reusit sa incadrez cum trebuie scrisul, sa nu inghesui cuvintele si asa mai departe.
Mi-am pregatit pensula si culoarea si m-am apucat sa vopsesc.
Pe langa peretele spart, galeria mai avea tot felul de alte lucruri care erau in plus. Unul din ele era paravanul de plastic din fata ferestrei de deasupra peretelui cu intrarea.
Incetul cu incetul, cu ajutorul meu, curatorii au lipit cele sapte benzi colorate de polistiren.
Si eu mi-am continuat vopsitul la textul de pe perete.
Am terminat de-abia noaptea tarziu.
In ziua urmatoare am lipit si bucatile care mai ramasesera din curcubeu.
Undeva in camara gasisem cartea asta, care a intrat si ea in expozitie.
