In Ziarul de Sibiu din 25.09.2007, a aparut un articol despre ultimele mele interventii, chiar pe prima pagina. In mod normal m-as fi bucurat de o asemenea promovare, desi personal am mai multa nevoie de aprecierea celor cativa oameni care imi sunt prieteni apropiati. Dar publicul larg ar trebui sa primeasca mai intai niste informatii mai putin partinitoare, lipsite de un anumit fior politienesc, sau de senzational, ca sa poata avea cat de putina bunavointa pentru lucrurile pe care le fac.
Titlul - Atentie, artist in libertate! - il face pe cititor sa creada ca artistul (sau pseudo-artistul, cum mai e numit in articol) ar trebui sa fie prins cat mai grabnic, pentru ca face lucruri inimaginabile, care sunt de condamnat. Cel mai rau ma deranjeaza tonul, care oscileaza undeva intre un entuziasm reprimat si o condescendenta autoritara, plina de dispret:
'Plăcuţele cu monumente istorice i s-au părut depăşite şi insipide şi, cu de la sine putere, a numit blocul turn de pe Strada Vasile Milea, monument sitoric [...]
Aşa a văzut el Capitala Culturală. [...]
Mircea Nicolae a mai operat şi câteva mici modificări după propriul plac. [...]
Din toate astea reiese si un fel de lipsa de consideratie a artistului fata de realitatile intalnite in orasul Sibiu, lucru de care nici nu poate fi vorba. Faptul ca am numit blocul turn 'de la sine putere' monument istoric nu mi se pare condamnabil intr-o tara obisnuita sa se bucure prea tare la vederea unor lucrari de restaurare. Este vorba de aceeasi tara care in prezent e pregatita sa isi demoleaze in intregime patrimoniul industrial de data recenta, neglijand in acelasi timp cu nonsalanta arhitectura blocurilor de locuinte, in care e gazduita marea majoritate a populatiei urbane.
Cu propozitii ca: 'nu se sfieşte să-şi prezinte lucrările mai departe', autorul articolului subliniaza inca odata o atitudine aroganta care i-ar apartine artistului. Totul conduce catre acuzatia ca nu as fi respectat legea drepturilor de autor, pe care cel care scrie articolul nu se sfieste nici el sa o incalce, folosind imagini din filmarile de pe blog, care imi apartin, ca sa nu mai vorbesc de texte, pentru utilizarea carora nici eu nu tin minte sa fi primit vreo solicitare.
Interventiile cu leduri asupra statuilor hermann au fost temporare si non-intruzive. Au durat intre cinci minute si jumatate de ora, fiind dezlipite cu usurinta de catre gardieni. Miza lucrarii era aceea de a trimite trecatorii inapoi la un imaginar medieval si inainte catre unul tehnologic. In cursul acestor interventii nici o statuie nu a avut de suferit, dimpotriva, a luat viata pentru foarte scurt timp, revenind apoi la starea initiala.
